Simpozion Leon Mrejeriu, 145 de ani de la naștere, la Biblioteca Județeană

Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează, în colaborare cu
Asociația Învățătorilor Neamț și Sindicatul din Învățământ Neamț, simpozionul
intitulat „Omagiul unei energii: magistrul Leon Mrejeriu – 145 de ani de la
naștere“, în cadrul proiectului „Să cunoaștem istoria județului prin memoria
comunității. Oameni, locuri, fapte“. Evenimentul va avea loc vineri, 9 februarie
2024, cu începere de la ora 12:00, în Sala Cupola.
Invitații speciali ai manifestării sunt prof. Mihaela Gherghelescu, prof. înv.
primar Elena-Carmen Olteanu și prof. Liviu Rusu, președintele Asociației
Învățătorilor Neamț.
George Țăranu, elev în clasa a X-a la Liceul de Arte „Victor Brauner“ Piatra-
Neamț, va susține un moment muzical la pian.
Moderatoarea manifestării va fi prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii
Județene.
Leon Mrejeriu
Învățătorul Leon Mrejeriu s-a născut la 10 februarie 1879, în satul Cotârgași,
comuna Broșteni. La Gimnaziul de la Fălticeni a fost coleg de clasă cu Mihail
Sadoveanu, Eugen Lovinescu și Ion Dragoslav. Toată viața sa a muncit mult
întru învățătura și sprijinul oamenilor. Ca învățător, revizor școlar, întemeietor
și președinte al Asociației Învățătorilor din Neamț (1912-1936), vicepreședinte
în consiliul Asociației Generale a Învățătorilor, președinte al Uniunii
Cooperativelor din Moldova, deputat, vicepreședinte al Camerei Deputaților,
prefect, s-a distins ca nimeni altul. „În timpul său s-au construit peste 100 de
localuri de școli primare. Mrejeriu, fie ca deputat, fie ca prefect, a adus multe
milioane de lei dela Ministerul de Instrucție sau de la alte instituții. Liceul de
fete e creația sa, adausul dela Liceul de băieți, asemenea, ridicarea celor două
școli normale, la fel. Pentru Asociația Județeană a Învățătorilor, în calitate de
președinte, a strâns un fond de 300.000 de lei, în scopul clădirii unui cămin
învățătoresc și în 1924 a obținut aprobarea Băncii Învățătorești, cea dintâi din
țară, o instituție de ajutor reciproc“ (Omagiul unei energii: Leon Mrejeriu,
Imprimeria Județului Neamț, 1936, p. 4-5).
Între anii 1906 și 1940, a scris douăzeci și două de cărți, singur sau în
tovărășie cu alți autori, fiind cooptat și în comitetul de redactare a unor manuale
școlare de cetire pentru cursul primar, urban și rural, alături de Mihail
Sadoveanu, C. Stan, I.I. Teodoru, P.R. Petrescu și I. Ciolan. A fost
descoperitorul unei metode prin care elevii bulgari din Cadrilater au reușit să

învețe limba română, izbutind, după un an și jumătate de studiu, să dea examen
de absolvire.
Înainte de război, ca revizor clasa I în județul Dorostor, a pus pe baze
temeinice școala românească de la Silistra unde a funcționat până la 15 august
1916, când România a intrat în război, iar el a fost încorporat și trimis pe front.
Pentru faptele sale de vitejie, pentru sacrificiul lui pe front a primit Ordinul
rusesc Sfânta Ana în grad de ofițer, Ordinul Coroana României în grad de
Cavaler cu spade și panglică, Virtutea Militară, Crucea Comemorativă de
Război, Ordinul Steaua României în grad de Cavaler, cu spade și panglică și a
fost înaintat la gradul de căpitan.
Leon Mrejeriu a decedat la 14 octombrie 1945, la Mizil, în timp ce revenea
din refugiu. „A fost înmormântat acolo, dar adus la Piatra-Neamț în 1968, când
a murit și soția sa, Eugenia, o remarcabilă instituitoare a acestui oraș, devotată
tovarășă de viață cu care a alcătuit o familie model, ce a adus pe lume, a
crescut și modelat 6 copii…“ (Cicoare, Traian, Leon Mrejeriu – șase decenii de
posteritate, Revista Apostolul, an VII, nr. 74, aug.-sept. 2005).
„Om de mare merit, care și-a făcut un cult din cinste și modestie, politician
care înnobilează înțelesul acestui cuvânt, reprezentant al națiunii, care și-a
înțeles întotdeauna mandatul (ca și catedra), un apostolat, partizan al unei idei
politice, care în sufletul lui înfinge rădăcini vânjoase de credință, om întreg și
exemplar rar și distins al rasei noastre, acesta este Leon Mrejeriu“ (Ioan
Drăgan, profesor de pedagogie).
„Leon Mrejeriu și-a pus toată inima în săvârșirea unei opere ce va rămâne
mare și nepieritoare pentru toate generațiile școlare, aceea de a se vrea ridicat
un etaj liceului nostru de băieți «Petru Rareș», care rămăsese cu totul
neîncăpător pentru numărul din ce în ce mai mare de elevi, cari tind, cu drept
cuvânt, la o cultura și civilizație superioare“ (prof. V.A. Trifu, directorul
Liceului „Petru Rareș“).
„În 1923, a stăruit la Dr. Angelescu, Ministrul Instrucțiunii Publice,
acordarea a 500.000 de lei pentru începerea construcției Școlii Secundare și
aprobarea altui milion, acum o lună“ (prof. Eugenia P. Popovici, directoarea
Școlii Secundare).
„A putut să devie bogat, dar situațiile materiale nu l-au ispitit. Deși a mers pe
jos, nu l-a atins noroiul. În politică n-a ținut seama că servește adversarul când
a fost vorba să servească binele public“ (prof. Grigore Capșa).
„În fiecare sat din județul nostru vom găsi un om, o școală, o biserică, un
islaz, o împroprietărire sau o cooperativă la care domnia sa a pus umărul“ (D.
Gheorghiță, subrevizor școlar).
„Un om de școală. Un om de știință, un om de bine, dară. Un om întreg,
adică în același timp un om de cap, un om de inimă, un om de acțiune“ (prof.
univ. Pompiliu Eliade, directorul general al Teatrelor Naționale).